- desfíde
- vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desfíd; conj. prez. 3 sg. şi pl. desfídã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
desfíde
Look at other dictionaries:
desfide — DESFÍDE, desfid, vb. III. tranz. 1. A chema, a provoca pe cineva să dovedească un lucru, ştiut fiind că nu va reuşi. ♦ A spune cuiva că nu este crezut sau că este considerat incapabil. 2. A înfrunta, a nesocoti o primejdie; a sfida, a brava.… … Dicționar Român
sfida — SFIDÁ, sfidez, vb. I. tranz. A înfrunta pe cineva cu dispreţ, cu ostentaţie; a desfide. – Din it. sfidare. Trimis de dante, 01.04.2007. Sursa: DEX 98 SFIDÁ vb. 1. a brava, a desfide. (sfida moartea.) 2. a brava, a înfrunta, (rar) a sfrunta. (A… … Dicționar Român
desfidere — DESFÍDERE, desfideri, s.f. (Rar) Faptul de a desfide; provocare, sfidare. – v. desfide. Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX 98 DESFÍDERE s. v. sfidare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime desfídere s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
desfid — DESFÍD s.n. (înv.) Sfidare, înfruntare. – Din desfide (derivat regresiv). Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX 98 DESFÍD s. v. bravadă, bravare, desfidere, sfidare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime desfíd s. n. Trimis de … Dicționar Român
sfidat — SFIDÁ vb. I. tr. A înfrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispreţ; a desfide. [< it. sfidare]. Trimis de LauraGellner, 28.12.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
